Cercetatorii au aflat motivele pentru care ciocanitorile nu se ranesc la cap in timp ce lovesc scoarta copacilor in cautarea hranei, descoperirea putand fi utila pentru conceperea unor echipamente de protectie pentru capul uman.
De multi ani, specialistii examineaza anatomia craniului ciocanitorilor pentru a descoperi cum reusesc sa nu isi raneasca creierul.
Aceste pasari au un spatiu subdural mic intre creier si craniu astfel incat acest organ nu are suficient spatiu pentru a se misca, asa cum se intampla in cazul oamenilor. De asemenea, lungimea creierului din partea superioara in cea inferioara a craniului este mai mare decat cea din fata in partea anterioara, deci forta actionata asupra craniului in urma impactului este preluata de o regiune mai mare a creierului.
Cercetatorii au descoperit trei factori care protejeaza creierul ciocanitorilor. Primul este hioidul – echivalentul marului lui Adam uman -, un os foarte bine dezvoltat care porneste din partea inferioara a ciocului, face o bucla prin nari, dedesubt si in partea inferioara a craniului si se opreste la frunte. Hioidul actioneaza ca o centura de siguranta a creierului, mai ales dupa impactul initial.
Totodata, partea inferioara si cea superioara a ciocului sunt inegale, la fel si forta transmisa de la varful ciocului, iar aceasta asimetrie usureaza greutatea aplicata asupra creierului.